Priest - Alexandros Iowno
Head of Activism
Zeii există atât ca forme supreme statice, și prin urmare sunt întotdeauna prezenți și accesibili.
Ei există de asemenea ca forme supreme infinite aflate în mișcare continuă, și prin urmare sunt întotdeauna ghidând, conducând și inspirând sufletul.
Ei există de asemenea ca forme supreme infinite aflate în mișcare continuă, și prin urmare sunt întotdeauna ghidând, conducând și inspirând sufletul.
Fiecare copil de pe acest pământ, fiecare ființă umană, prin suma memoriei și a experienței trăite, a fost deja atinsa de Zeii. Aceast lucru se manifestă personal, proporțional și exact acolo unde sufletul o poate primi. Chiar și în momentul de claritate care a schimbat direcția, valorile sau destinul, acela este Dmnezeu, aceia SUNT Zeii. Aceasta este opusul lipsei de Dmnezeu. Totuși, ne este frică să admitem acest lucru. Ne este frică deoarece admiterea plasează asupra noastră responsabilitatea de a ne apropia. Ea implică faptul că distanța dintre noi și divin este un act de ignoranță și lașitate.
Zeii sunt ambele: etern accesibili și etern înaintea noastră.
Zeii sunt deja prezenți cauzal la fiecare nivel al realității.
Pentru a te apropia de Zei, mental, da, este necesar să stabilești contact, însă fundamental, prin încetarea rezistenței față de Ei, intri în fluxul divin al Zeilor. Conexiunea divină curge spre exterior în fluxuri ordonate de cauzalitate. Aceasta este ceea ce este Theurgia și ceea ce produc ritualurile Zeilor și magia conținută: încetarea rezistenței în tărâmurile cauzale, iar conexiunea se formează.
Nu trebuie niciodată să ne opunem Zeilor.
Recunoașterea faptului că cineva este deja orientat către o realitate superioară, deja măsurat în raport cu ea, deja judecat de ea, deoarece așa este, iar Zeii sunt deasupra noastră în forme superioare și desăvârșite. Aceasta trebuie să dizolve iluzia reconfortantă că viața este lipsită de Dmnezeu, deoarece dacă aceste lucruri sunt reale, atunci sufletul este responsabil în fața a ceva mai înalt și, prin urmare, supus legii divine.
Prin urmare, nimeni nu poate fi abandonat de Dmnezeu, însă noi L-am abandonat și Îl abandonăm pe Dmnezeu în multe forme ca ființe colective. Fiecare persoană trebuie să privească înapoi fără scuze. Zeii s-au arătat deja. Semnele au fost deja oferite. Ceea ce rămâne este admiterea și curajul de a înceta să ne opunem a ceea ce a fost dintotdeauna prezent.
